Iertarea pentru mine a fost primul pas de a păși într-o nouă viață. Când mă năpădiseră toate grijile, necazurile și apăruseră toate bolile care duceau într-un singur punct și deznădejdea m-a îmbrățișat total, punându-mi un film înfricoșător, am hotărât să schimb ceva în ceea ce eu eram. Am decis să simt IERTAREA. O să vă povestesc că prima oară nu a fost suficient. De ce?

Am iertat toți oamenii care veniseră în viața mea și aduseseră cu ei pentru mine oglinda suferinței. Imediat am simțit cum pietroaie grele mi s-au luat de pe umeri, cum încep să mă mișc mai ușor și cum drumurile mele se deschid către o viață mai bună. Oamenii aceia nu mai aveau nicio putere asupra mea. Atunci am realizat că eram slăbită sufletește și trupește, pentru că eu le dădusem lor toată PUTEREA MEA.

Un timp a fost bine, îi iertasem pe EI. Mi-am revenit ca după moarte, dar parcă ceva mă ținea blocată în acea energie. De ce?

Da, îți spun acum. Am realizat ulterior câ nu mă iertasem pe mine. Mi-am dat seama că fără un motiv anume, aveam vinovăția și rușinea în sânge, simțeam cum mă presează, cum mă fac mică, mică, până ajung să fiu invizibilă. Erau dăți în care vorbeam și nu mă auzea nimeni. Ți s-a întâmplat asta vreodată? Este trist și descurajant să continui. De unde veneau toate aceste sentimente? Din câte vieți trăite? Din câte contracte prost negociate în alte vieți?

La un moment dat, momentul potrivit pentru mine, am primit și răspunsul. Nu aveam suficientă ÎNCREDERE ÎN MINE. În acel moment m-am IERTAT PE MINE, M-AM BINECUVÂNTAT. Îi iertasem pe toți, le dădeam credit tuturor, dar nu făcusem asta pentru mine. Din acel moment viața mea s-a schimbat, EU nu mai eram EU cea de dinainte.

Îți dai seama cât valorezi? Pune-te pe primul loc în VIAȚA TA pentru că dacă TU nu exiști, nimeni și nimic nu există.