„Imaginea personală” este cheia personalităţii şi comportamentului uman. Schimbaţi-vă imaginea personală şi vă veţi schimba şi personalitatea şi comportamentul.
Mai mult decît atît, „imaginea personală” stabileşte limitele împlinirii individuale. Ea defineşte ce puteţi şi ce nu puteţi. Extindeţi-vă imaginea personală şi vă veţi extinde „zona posibilului”. Dezvoltarea unei imagini personale adecvate realiste pare să inspire individului noi aptitudini, noi talente şi practic să transforme eşecul în succes. (…)
Psihologia imaginii personale aruncă o nouă lumină asupra acestor fapte, dar şi asupra altora ce pot fi observate în viaţă. Aruncă o nouă lumină asupra „puterii gîndirii pozitive” şi, ceea ce este şi mai important, explică de ce ea „funcţionează” la unii indivizi, şi nu funcţionează la alţii. („Gîndirea pozitivă” funcţionează într-adevăr atunci cînd corespunde imaginii personale a respectivului. Ea practic nu poate „funcţiona” atunci cînd nu corespunde imaginii personale — pînă ce imaginea personală în sine nu a fost schimbată.) (…)
Există o multitudine de dovezi ştiinţifice care demonstrează că atît creierul uman, cît şi sistemul nervos acţionează ca un scop în sine, în perfectă concordanţă cu principiile cibernetice de atingere a scopurilor individuale. în privinţa funcţiei, creierul şi sistemul nervos constituie „un mecanism de atingere a scopului minunat şi complex”, un fel de sistem automat de ghidare înnăscut, care funcţionează pentru dumneavoastră drept un „mecanism al succesului” sau împotriva dumneavoastră ca un „mecanism al eşecului”, depinzînd de felul în care DUMNEAVOASTRĂ, operatorul, îl faceţi să funcţioneze şi vă fixaţi scopurile respective.(…)
Toate acţiunile dumneavoastră, sentimentele şi comportamentul — chiar şi capacităţile dumneavoastră — sînt întotdeauna în concordanţă cu imaginea personală.(…)
O persoană care se percepe drept „tip-eşec” va găsi o cale spre eşec în ciuda tuturor bunelor sale intenţii sau a voinţei, chiar dacă şansa îi pică literalmente în braţe. Persoana care se concepe drept o victimă a nedreptăţii, drept cel căruia „îi este scris să sufere”, invariabil va găsi ocazii care să-i demonstreze această părere.(…)
O tînără care are o imagine de sine conform căreia nimeni n-o place, se va trezi că este evitată la balurile şcolare. Ea pur şi simplu invită această reacţie de respingere. Expresia ei jalnică, maniera sa veşnic abătută, nerăbdarea de a plăcea sau ostilitatea subconştientă faţă de cei pe care anticipează că o vor jigni — toate acestea fac să fie îndepărtaţi cei pe care i-ar fi putut atrage.
Imaginea personală poate fi schimbata. Numeroase cazuri au demonstrat-o, subliniind că nimeni nu este nici prea tînăr, nici prea bătrîn ca să şi schimbe imaginea personală, şi drept care să înceapă o viaţă nouă. (…)
Mulţi pacienţi mi-au spus ceva de genul: „Dacă este vorba de «gîndirea pozitivă », să ştii că am mai încercat-o, dar în cazul meu nu funcţionează.” Şi totuşi, invariabil, s-a dovedit că aceşti indivizi au folosit „gîndirea pozitivă” sau au încercat să o folosească, fie asupra unor chestiuni exterioare, fie în cazul unor obiceiuri sau al unor defecte de caracter. („O să obţin slujba asta”, „Am să fiu mai calm şi mai relaxat pe viitor”, „Această fuzionare o să fie în favoarea mea” etc.) Ei însă nu s-au gîndit niciodată să-şi schimbe gîndirea de „sine” pentru a reuşi aceste lucruri. (…) este practic imposibil să te gîndeşti la o anumită situaţie atîta vreme cît ai o părere negativă despre tine. Numeroase experienţe au demonstrat că atunci cînd părerea este schimbată, alte lucruri concordă cu noua părere de sine şi astfel totul este mai uşor de realizat fără stres. Psiho cibernetica – Maxwell Maltz