„Imaginea personală” este cheia personalităţii şi comportamentului uman. Schimbaţi-vă imaginea personală şi vă veţi schimba şi personalitatea şi comportamentul.
Mai mult decît atît, „imaginea personală” stabileşte limitele împlinirii individuale. Ea defineşte ce puteţi şi ce nu puteţi. Extindeţi-vă imaginea personală şi vă veţi extinde „zona posibilului”. Dezvoltarea unei imagini personale adecvate realiste pare să inspire individului noi aptitudini, noi talente şi practic să transforme eşecul în succes. (…)
Psihologia imaginii personale aruncă o nouă lumină asupra acestor fapte, dar şi asupra altora ce pot fi observate în viaţă. Aruncă o nouă lumină asupra „puterii gîndirii pozitive” şi, ceea ce este şi mai important, explică de ce ea „funcţionează” la unii indivizi, şi nu funcţionează la alţii. („Gîndirea pozitivă” funcţionează într-adevăr atunci cînd corespunde imaginii personale a respectivului. Ea practic nu poate „funcţiona” atunci cînd nu corespunde imaginii personale — pînă ce imaginea personală în sine nu a fost schimbată.) (…)
Există o multitudine de dovezi ştiinţifice care demonstrează că atît creierul uman, cît şi sistemul nervos acţionează ca un scop în sine, în perfectă concordanţă cu principiile cibernetice de atingere a scopurilor individuale. în privinţa funcţiei, creierul şi sistemul nervos constituie „un mecanism de atingere a scopului minunat şi complex”, un fel de sistem automat de ghidare înnăscut, care funcţionează pentru dumneavoastră drept un „mecanism al succesului” sau împotriva dumneavoastră ca un „mecanism al eşecului”, depinzînd de felul în care DUMNEAVOASTRĂ, operatorul, îl faceţi să funcţioneze şi vă fixaţi scopurile respective.(…)
Toate acţiunile dumneavoastră, sentimentele şi comportamentul — chiar şi capacităţile dumneavoastră — sînt întotdeauna în concordanţă cu imaginea personală.(…)
O persoană care se percepe drept „tip-eşec” va găsi o cale spre eşec în ciuda tuturor bunelor sale intenţii sau a voinţei, chiar dacă şansa îi pică literalmente în braţe. Persoana care se concepe drept o victimă a nedreptăţii, drept cel căruia „îi este scris să sufere”, invariabil va găsi ocazii care să-i demonstreze această părere.(…)
O tînără care are o imagine de sine conform căreia nimeni n-o place, se va trezi că este evitată la balurile şcolare. Ea pur şi simplu invită această reacţie de respingere. Expresia ei jalnică, maniera sa veşnic abătută, nerăbdarea de a plăcea sau ostilitatea subconştientă faţă de cei pe care anticipează că o vor jigni — toate acestea fac să fie îndepărtaţi cei pe care i-ar fi putut atrage.
Imaginea personală poate fi schimbata. Numeroase cazuri au demonstrat-o, subliniind că nimeni nu este nici prea tînăr, nici prea bătrîn ca să şi schimbe imaginea personală, şi drept care să înceapă o viaţă nouă. (…)
Mulţi pacienţi mi-au spus ceva de genul: „Dacă este vorba de «gîndirea pozitivă », să ştii că am mai încercat-o, dar în cazul meu nu funcţionează.” Şi totuşi, invariabil, s-a dovedit că aceşti indivizi au folosit „gîndirea pozitivă” sau au încercat să o folosească, fie asupra unor chestiuni exterioare, fie în cazul unor obiceiuri sau al unor defecte de caracter. („O să obţin slujba asta”, „Am să fiu mai calm şi mai relaxat pe viitor”, „Această fuzionare o să fie în favoarea mea” etc.) Ei însă nu s-au gîndit niciodată să-şi schimbe gîndirea de „sine” pentru a reuşi aceste lucruri. (…) este practic imposibil să te gîndeşti la o anumită situaţie atîta vreme cît ai o părere negativă despre tine. Numeroase experienţe au demonstrat că atunci cînd părerea este schimbată, alte lucruri concordă cu noua părere de sine şi astfel totul este mai uşor de realizat fără stres. Psiho cibernetica – Maxwell Maltz

Problema mâniei cu care s-a confruntat Kirk întreaga viaţă

Kirk a fost întotdeauna un om furios. A venit la mine când avea aproape 80 de ani pentru a-şi trata o durere de spate. Mi-am dat însă repede seama că îl mai deranja şi altceva. S-a răţoit la personalul meu şi nici cu mine nu s-a dovedit prea amabil. Se purta mizerabil cu soţia lui, deşi aceasta nu ştia cum să îi mai facă pe plac. La început am atribuit acest comportament faptului că avea dureri. In timp, durerile de spate au început să scadă în intensitate, dar comportamentul lui agresiv nu s-a schimbat deloc. De aceea, m-am decis să îl testez şi am găsit în corpul lui următoarele emoţii nerezolvate captive: mânia, amărăciunea, anxietatea, resentimentele, frustrarea şi teama, majoritatea datând din copilărie.
În urma eliberării acestor emoţii, Kirk a devenit un alt om. La ora actuală este cel mai dulce şi mai blând soţ din lume, fiind mult mai preocupat de bunăstarea soţiei sale decât de propriile dureri.
Înainte, Kirk se plângea în permanenţă şi de orice. La ora actuală, este bun ca pâinea caldă, este preocupat înainte de toate de semenii săi şi are întotdeauna un zâmbet pe faţă. Nu se mai plânge decât rareori. Toţi cei care îl cunosc au sesizat această transformare. Ce viaţă ar fi putut duce dacă şi-ar fi eliminat mai din timp emoţiile nerezolvate captive…
Kirk a avut întotdeauna latitudinea de a-şi alege starea emoţională, dar emoţiile sale captive i-au facilitat rezonanţa cu ele. Diferite părţi ale corpului său erau mânioase, pline de amărăciune, de anxietate, de resentimente, de frustrări şi de teamă. De aceea, el a manifestat din plin aceste emoţii de-a lungul întregii sale vieţi, până când am reuşit să îl eliberez de ele.

Codul emoțiilor – Bradley Nelson

SUPERmintea sau INTELIGENȚA

Este esențial să consumi grăsimi suficiente – și din cele potrivite – pentru a-ți întreține mielina în stare bună și a-ți asigura rapiditatea și eficiența semnalelor creierului. Deficitul de colesterol este legat de o scădere a funcțiilor cognitive și a memoriei, în special pentru cei care urmează o alimentație cu un conținut ridicat de carbohidrați și scăzut de grăsimi și de colesterol (cunoscută și sub numele de dieta americană standard – care este cu adevărat TRISTĂ). Un studiu publicat în European Journal of Internal Medicine a arătat că o alimentație deficitară în grăsimi și colesterol, dar bogată în carbohidrați, ar putea contribui la dezvoltarea maladiei Alzheimer. Pe de altă parte, s-a demonstrat că o alimentație bogată în grăsimile potrivite crește capacitatea de memorare și cea cognitivă la pacienții sănătoși și chiar la unii pacienți care prezintă semne de neurodegenerare.

Am avut de curând plăcerea să o intervievez pe dr. Terry Wahls. Povestea ei arată cât de importantă este o alimentație bogată în grăsimi pentru producerea mielinei. În anul 2000, Terry, medic cu drept de liberă practică, a fost diagnosticată cu scleroză multiplă. Să ne amintim că principalul simptom al acestei boli este degenerarea mielinei. Terry a apelat la cele mai bune îngrijiri medicale, a urmat ședințe de chimioterapie și a luat toate medicamentele care îi fuseseră recomandate. Cu toate acestea, în 2003, boala progresase până în punctul în care a ajuns invalidă, fiind nevoită să se deplaseze într-un scaun cu rotile. Medicii i-au spus clar că, odată ce își va pierde facultățile mintale, acestea nu vor mai putea fi recuperate. Și ea învățase același lucru la facultatea de medicină. A presupus, prin urmare, că pur și simplu va deveni din ce în ce mai neputincioasă și în final va ajunge la pat.
În 2007, Terry a ajuns să se simtă frustrată de lipsa de opțiuni din partea medicilor și a început să facă singură cercetări despre boală, precum și despre creier în general. A aflat tot ce se putea despre compoziția de grăsime a mielinei și despre substanțele nutritive de care au nevoie oligodendrogliile pentru a menține mielina sănătoasă. Și-a alcătuit un plan alimentar care cuprindea o mulțime de grăsimi saturate omega-3 și omega-6 și legume, precum și nenumărate alte terapii. În câteva luni, a trecut de la scaunul cu rotile la mersul pe bicicletă pe distanțe de 30 de kilometri. În anul următor, a finalizat un traseu în Munții Stâncoși Canadieni. Astăzi este complet vindecată. A scăpat de scaunul cu rotile; poate să meargă cu ușurință și chiar să alerge. Unu la zero pentru grăsimi și pentru Terry, care își folosește acum programul pentru a ajuta și alți pacienți ce suferă de boli neurodegenerative.

Supermintea – Dave Asprey